ID, EGO și SUPEREGO – Cum ni se formează personalitatea?

Id, Ego și Superego – cele trei părți care formează personalitatea conform celei mai complexe teorii psihologice despre personalitatea umană.

Modelul personalității după Sigmund Freud

sigmund-freud

Sigmund Freud este considerat părintele psihanalizei. Printre numeroasele sale realizări se află, fără îndoială, cea mai extinsă schemă de personalitate din psihologie: teoria freudiană a personalității.

Potrivit lui Sigmund Freud, personalitatea umană este complexă și are mai mult de o singură componentă. În faimoasa sa teorie psihanalitică despre personalitate, Freud vorbește despre trei elemente care alcătuiesc personalitatea – cunoscute ca id, ego și superego.

Cele trei elemente lucrează împreună pentru a crea comportamente umane complexe. Fiecare componentă nu numai că își adaugă propria contribuție unică la personalitate, dar toate cele trei elemente interacționează în moduri care au o influență puternică asupra fiecărui individ. Fiecare dintre aceste trei elemente de personalitate apare în diferite puncte ale vieții.

Conform teoriei lui Freud, anumite aspecte ale personalității sunt primare și te pot presa să acționezi asupra celor mai elementare dorințe ale tale. Alte părți ale personalității tale lucrează pentru a contracara aceste provocări și pentru a te face să te străduiești să te conformezi la cerințele realității.

Personalitatea adulților apare ca o compoziție a experiențelor timpurii ale copilariei, bazată pe modul în care aceste experiențe sunt prelucrate conștient și inconștient în etapele dezvoltării.

Hai să vedem acum cum explică Freud cele trei elemente principale care alcătuiesc personalitatea.

 

ID (Sinele)

  • Id-ul este singura componentă a personalității care este prezentă de la naștere.
  • Acest aspect al personalității este în întregime inconștient și include comportamentele instinctive și primitive.
  • ID- ul este slab ancorat în realitatea imediată, de care nici nu este conştient, şi ca atare nu ştie ce înseamnă posibil sau imposibil.

Potrivit lui Freud, id-ul este sursa întregii energii psihice, fiind componenta primară a personalității.

Id-ul este condus de principiul plăcerii, cere să te străduiești să satisfaci imediat toate dorințele și nevoile. Dacă aceste nevoi nu sunt satisfăcute imediat, rezultatul este o stare de anxietate sau tensiune.

De exemplu, o creștere a senzației de foame sau sete ar trebui să producă o încercare imediată de a mânca sau bea.

Id-ul este foarte important la începutul vieții, deoarece asigură satisfacerea nevoilor copilului. Dacă copilul este înfometat sau se simte inconfortabil, el va plânge până când cerințele id-ului vor fi satisfăcute.

Pentru că nou născuții sunt guvernați în întregime de id, nu există nici un raționament atunci când aceste nevoi se cer satisfăcute. Imaginează-ți că încerci să convingi un copil să aștepte până la prânz să mănânce atunci când plânge de foame.

Id-ul necesită o satisfacție imediată și, pentru că celelalte componente ale personalității nu sunt încă prezente, copilul va plânge până când aceste nevoi vor fi îndeplinite.

Cu toate acestea, îndeplinirea imediată a acestor nevoi primare nu este întotdeauna realistă sau chiar posibilă. Dacă am fi fost în întregime guvernați de principiul plăcerii, am fi dezvoltat, cu siguranță, un tip de comportament inacceptabil din punct de vedere social.

Potrivit lui Freud, Id-ul încearcă să rezolve tensiunea creată de principiul plăcerii prin procesul primar, care implică formarea unei imagini mentale a obiectului dorit ca o modalitate de a satisface nevoia.

 

Ego (Eul)

  • Ego-ul se dezvoltă atunci cand copilul începe să-și dea seama de ceea ce este posibil si ceea ce nu este posibil.
  • Se dezvoltă ca rezultat al interacţiunii continue a Id-ului cu realitatea. Ego-ul începe să şi da seama de ceea ce este posibil şi ceea ce nu este posibil
  • Este nivelul rațional al personalității umane, orientat către realitate. Copilul ajunge sa înțeleagă că gratificarea de amânare este o evoluție asteptată și că scopurile pe termen lung impun uneori refuzarea scopurilor pe termen scurt.

Potrivit lui Freud, ego-ul se dezvoltă din  id și se asigură că impulsurile id-ului pot fi exprimate într-o manieră acceptabilă în lumea reală.

Ego-ul sau Eul funcționează pe baza principiului realității, străduindu-se să satisfacă dorințele id-ului în moduri realiste și adecvate din punct de vedere social.

Principiul realității cântărește costurile și beneficiile unei acțiuni înainte de a decide să acționeze sau să abandoneze impulsurile.

În multe cazuri, impulsurile id-ul pot fi satisfăcute printr-un proces de satisfacție întârziată – ego-ul va permite în cele din urmă comportamentul, dar numai în momentul și locul potrivit.

Freud a comparat id-ul cu un cal și ego-ul cu călărețul calului. Calul oferă putere și mișcare, dar călărețul oferă direcția și îndrumarea. Fără călăreț, calul poate pur și simplu să rătăcească oriunde dorește și să facă tot ce-i place. Călărețul dă calului instrucțiuni și comenzi pentru a-l îndruma în direcția în care dorește să meargă.

Ego-ul eliberează, de asemenea, tensiunea creată de impulsurile nesatisfăcute printr-un proces secundar, în care ego-ul încearcă să găsească un obiect în lumea reală care se potrivește cu imaginea mentală creată de procesul primar al id-ului.

De exemplu, imaginează-ți că ești într-o ședință lungă la locul de muncă. Îți este din ce în ce mai foame și te gândești într-una la o gustare, ego-ul te ghidează să stai liniștit și să aștepți să se încheie ședința. În loc să acționezi asupra urgențelor primare ale id-ului, te concentrezi să accepți că în acel moment este nevoie să rămâi concentrat la discuție până se încheie ședința. Odată ce întâlnirea s-a terminat în sfârșit, poți merge să satisfaci  cerințele id-ului într-o manieră realistă și adecvată.

id ego superego 2

 

 

 

 

 

 

Superego (Supraeul)

  • Ultima componentă a personalității care trebuie dezvoltată este superego-ul.
  • Superego-ul este aspectul personalității care deține toate standardele și idealurile noastre internalizate pe care le dobândim atât de la părinți, cât și de la societate – simțul nostru asupra a ceea ce este bine și ce este rău să facem
  • Nevoia de identificare cu părinţii a copilului îl determină pe acesta să adopte valorile şi credinţele lor, comportamentele acestora, regulile culturale şi religioase, în general tot ceea ce, copii fiind, învăţăm că „trebuie să…”  sau „nu e voie să…” sau „asta se face aşa…”.

Prin conţinutul său explicit dar şi implicit, Superego -ul se opune tendinţelor egocentrice ale Id-ului şi Ego-ului.

Superego oferă îndrumări pentru a face judecăți. Potrivit lui Freud, superego-ul începe să apară la vârsta de cinci ani.

Multi considera ca Superego-ul este acelasi lucru cu conștientul, dat fiind faptul ca diferentiaza binele de rau. Freud insa sustine ca Superego-ul contine doua parti:

  • Ego-ul ideal include regulile și standardele pentru un comportament bun. Acest comportament include atitudini care sunt aprobate de către părinți și alte autorități. Respectarea acestor reguli conduce la sentimente de mândrie, valoare și realizare.
  • Conștientul include informații despre lucruri considerate ca fiind rele, greșite de părinți și de societate. Aceste comportamente sunt adesea interzise și duc la consecințe grave, pedepse sau sentimente de vinovăție și remușcări.

Superego acționează pentru a perfecționa și civiliza comportamentul nostru. Lucrează pentru a face ego-ul să acționeze după standardele idealiste, mai degrabă decât pe principiile realiste.

Ca atare, între Superego şi celelalte două nivele psihice se dezvoltă un conflict, suspectat de Freud că stă la baza celor mai multe probleme şi tulburări psihice.

Potrivit teoriei susținute de Freud, un Superego puternic reușește să inhibe instinctele biologice ale Id-ului, pe când un Superego slab cedează în fața acestora.

Mai mult decât atât, nivelul de vinovăţie resimţit în cele două cazuri va fi în consecinţă mai ridicat şi, respectiv, mai scăzut.

Un psihic echilibrat şi sănătos presupune în mod logic existenţa unui Ego puternic şi capabil să satisfacă nevoile Id-ului, dar şi inteligent, deoarece reuşeşte să facă aceasta fără să supere Superego-ul şi ţinând cont de realitatea din exterior. 

 

Interacțiunea în modelul personalității – Id, Ego și Superego

Când vorbim despre id, ego și superego, este important să ne amintim că acestea nu sunt trei entități complet separate, cu limite clar definite. Aceste aspecte ale personalității sunt dinamice și întotdeauna interacționează în cadrul unei persoane pentru a influența personalitatea și comportamentul general al individului.

Cu atâtea forțe concurente, este ușor să vedem cum ar putea apărea conflictul dintre id, ego și superego. Freud a folosit termenul puterea ego-ului pentru a se referi la abilitatea ego-ului de a funcționa în ciuda acestor forțe care se duelează.

O persoană cu o putere bună a eului este capabilă să gestioneze eficient aceste presiuni, în timp ce cei cu putere prea mare sau prea mică a ego-ului pot deveni prea necinstiți sau prea ușor de perturbat.

La o persoană normală, ego-ul trebuie să fie cel mai puternic pentru a putea satisface nevoile id-ului fără să supere superego-ul şi ţinând cont de realitatea din exterior.

Dacă eul este capabil să modereze în mod adecvat între cerințele realității, id și superego, apare o personalitate sănătoasă și bine adaptată. Freud credea că un dezechilibru între aceste elemente ar conduce la o personalitate neadaptată.

  • Un individ cu un Id prea dominant, de exemplu, ar putea deveni impulsiv, incontrolabil sau chiar criminal. Această persoană acționează asupra solicitărilor sale cele mai de bază, fără a fi îngrijorat dacă comportamentul este adecvat, acceptabil sau legal.

 

  • Un ego excesiv de dominant poate duce la probleme. O persoană cu acest tip de personalitate ar putea fi atât de legată de realitate, de reguli și de adecvare încât nu poate să se angajeze în nici un fel de comportament spontan sau neașteptat. Acest individ poate părea foarte concret și rigid, incapabil să accepte schimbarea și lipsit de un sentiment intern de drept de la rău.

 

  • Un supe-ego dominant, pe de altă parte, ar putea duce la o personalitate extrem de moralistă și eventual judecată. Această persoană poate fi foarte incapabilă să accepte orice sau oricine pe care el sau ea îl percepe ca fiind “rău” sau “imoral”.

Conștientizarea ne arată ce zace, de fapt, în mintea noastră. Însă teama de a descoperi ce stă ascuns acolo este cea care ne împiedică să privim în interior.

 

One thought on “ID, EGO și SUPEREGO – Cum ni se formează personalitatea?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *