Este Inteligența Emoțională mai importantă decât IQ-ul?

Ce este mai important pentru atingerea succesului în viață? – să fii mintos, cultivat sau mai degrabă isteț, perspicace, empatic?

Această întrebare se află în centrul unei dezbateri importante despre importanța  inteligenței cognitive (IQ) și a inteligenței emoționale (EQ).

 

Ce este IQ-ul?

 

IQ-ul (coeficientul inteligenței cognitive) reprezintă măsura inteligenței umane exprimată printr-un număr rezultat în urma susținerii unui test standardizat, raportat la vârsta cronologică.

Marea majoritate a oamenilor se situează undeva în jurul valorii de 100 (în intervalul 90 – 110), având o inteligență medie. O valoare peste 120 este considerată inteligență superioară, iar de la 130 în sus vorbim despre supradotare cognitivă. In sens invers, un IQ de 75 – 85 exprimă un “intelect limitat”, in timp ce un IQ sub 70 arată existența unui retard în functionarea cognitivă.

La testele IQ originale, scorurile au fost calculate prin împărțirea vârstei mintale a individului la vârsta sa cronologică și apoi multiplicarea rezultatului cu 100. Deci, un copil cu vârsta de 15 ani și o vârstă cronologică de 10 ar avea un IQ de 150.

Astăzi scorurile la cele mai multe teste IQ sunt calculate prin compararea rezultatelor la  scorurile medii ale altor persoane din aceeași grupă de vârstă .

IQ-ul reprezintă un cumul de abilități precum:

Procesare vizuală și spațială

Cunoașterea lumii

Putere de argumentație

Memorie de lucru și memorie pe termen scurt

Rațiune

Până prin anii ’90, IQ-ul reprezenta singurul mod de a măsura inteligența unei persoane. Contestat de foarte mulți dar acceptat în cele din urmă în comunitatea oamenilor de știință si nu numai, moștenirea genetică combinată cu rezultatele obținute la anumite tipuri de teste de imaginație, creativitate, rapiditate etc. situau o persoană pe o scală care îi măsura nivelul de inteligență. Asta până când Daniel Goleman, specialist in științe comportametale și psihologie clinică, a adus în discuție o nouă idee pornind de la întrebarea de ce unii oameni, cu scor modest la testele IQ reuțeau sa exceleze în anumite domenii în detrimentul celor mai bine poziționati pe scala inteligenței.

Ce este EQ( Inteligența Emoțională)?

 

Termenul de inteligenţă emoţională (cunoscută şi prin termenul EQ) a devenit popular începând din 1995, datorită cărţii “Inteligența emoțională” a psihologului și omului de știință Daniel Goleman.

Dr. Daniel Goleman definește Inteligența Emoțională ca fiind  capacitatea de a conștientiza, controla și manifesta emoțiile personale, respectiv de a gestiona relațiile interpersonale într-un mod eficient și empatic. Putem să definim inteligența emotională ca fiind un amestec de stăpânire de sine, motivație, empatie, gândire liberă, tact și diplomatie.

Cei 4 piloni ai inteligenței emoționale sunt:

  • Autocunoaștere:abilitatea de a-ți percepe propriile emoții;
  • Autocontrol:abilitatea de a-ți monitoriza starea emoțională pentru a-ți gestiona pozitiv comportamentul.
  • Constiința socială:capacitatea ta de a observa emoțiile celorlalți și de a întelege ce gândesc și ce simt aceștia.
  • Managementul relațiilor interpersonale:capacitatea de control emoțional în gestionarea cu succes a relațiilor cu ceilalți.

 

Mult timp IQ-ul a fost perceput ca adevărata cheie a succesului. Se presupunea că persoanele cu IQ-uri înalte  ar fi predestinate unei vieți pline de realizări, iar cercetătorii au încercat decenii întregi  să descopere dacă inteligența este produsul genelor sau al mediului.

În timpul numeroaselor studii, psihologii au început să-și dea seama că un grad înalt de inteligență  nu garantează succesul în viață, fiind un concept prea îngust pentru a cuprinde pe deplin gama largă de abilități necesare pentru o viață împlinită.

IQ este în continuare recunoscut ca un element important al succesului, în special în ceea ce privește realizările intelectuale. Persoanele cu un scor ridicat al IQ-ului se descurcă de obicei foarte bine la nivel academic și câștigă adesea mai mulți bani.

În cartea sa, Daniel Goleman sugerează că EQ ar putea fi de fapt mai important decât IQ. De ce? Măsurile standard de inteligență (adică scorurile IQ) sunt prea înguste și nu cuprind întreaga gamă de atribute ale inteligenței umană.

În cadrul unui studiu impresionant realizat de Harvard University, un număr de bebeluși au fost urmăriţi până în anii maturităţii, timp de 80 de ani.

Cercetătorii de la Harvard au descoperit că relaţiile sociale au o influenţă puternică asupra nivelului de fericire şi sănătate.  Conexiunile sociale sunt foarte bune pentru sănătatea mintală, singurătatea ucide. Oamenii care sunt mai conectaţi social la familie, la prieteni, la comunitate sunt mai fericiţi, sunt mai sănătoşi din punct de vedere fizic şi trăiesc mai mult decât cei care sunt mai puţin conectaţi

Succesul  în stabilirea unor relații sociale și de familie sănătoase care conduc spre  fericire a fost corelat în mod clar cu inteligenţa emoţională. Inteligența emoțională este cea care conține toate atributele necesare pentru a aduce armonie atât în spațiul personal cât și în mediul profesional.

Succesul în viață este rezultatul mai multor factori. Atât IQ cât și EQ joacă, fără îndoială, roluri importante în definirea succesului, precum și a unor aspecte precum sănătatea și fericirea. În loc să te concentrezi asupra factorilor care ar putea avea o influență dominantă, cel mai mare beneficiu poate fi acela de a învăța să-ți îmbunătățești cât mai multe abilități din ambele tipuri de inteligență.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.